Când din greșeală am început să mă formez în burtica mamei… ea s-a gândit că ar vrea un băiat, era o tipa baiețoasa și i-ar fi plăcut să bată mingea cu el și să-l pregătească pentru o lume în care viața e cum s-ar spune mai ușoară pentru un bărbat.
Tata ar fi vrut o fetiță, să se mandească cu fata lui.. plus că se spunea că fetele seamănă cu tații…
Universul a făcut cumva să-i mulțumească pe amândoi, a ieșit o fetiță care s-a jucat fotbal și a fugit de rochițe… dar totuși a stat la împletit de codițe în brațele tatălui.

De fiecare dată când aveam un eveniment și trebuia să corespundă și ținuta (adică de fetiță) mama se pregătea cu încă 3 dresuri de schimb… primul îl rupeam în fața blocului, al doilea se agăța de masa la restaurant… al treilea probabil că mă împiedicam eu cumva…
Să zicem pe scurt că mai bine mă răstogoleam decât să merg, eram mai plinunțâ dar nu asta era problema… eram pur și simplu o copilă plină de energie dar care avea impresia că lucrurile se dau din preajma ei și evident mă agățam și mă împiedicam de orice!
Asta a fost doar o scurtă prezentare a ceea ce m-a condus ca în copilărie să fiu mai mult înconjurată de gașca de baieți, să particip în generală la echipa mixtă de fotbal și să-mi sparg vreo 3 perechi de ochelari la lapte gros sau pur și simplu să rămân cățărată în cireșul din fața blocului sau să vin cu moaca spartă că în timp ce alergam n-am văzut un copac… v-am zis că eram foarte atentă!
Cumva de mică am învățat să vorbesc ca un băiat, nu să înjur sau să scuip… aici nu-ți trebuie o școală… am înțeles că lumea bărbaților e mult mai simplă.

Cum?
Băieții nu se certau… în toți anii copilăriei mele eu n-am văzut că ăștia să se certe… mă rog se certau la fotbal, dar le trecea până se termina ziua…
Oamenii ăștia sunt punctuali!
Băieții se respectă! Dacă unuia îi placea de o tipă, pai toți gândeam o strategie și încercam să-l ajutam să înțeleagă fraiera că lui îi place de ea.
Băieții sunt sinceri! Oricând aveam nevoie de un sfat… apelam cu mai multa încredere la un băiat decât la o fata…
Exemplu: Când vrei să-ți cumperi o rochie pentru un eveniment la care vor participa și câteva din prietenele tale fete dar și din prietenii tai băieți, trimite câteva variante de ținute atât băieților cât și fetelor… 90% variantele diferă, cumva femeia o să-ți dea varianta în care ea nu te vede ca o amenințare… Bărbatul o să-ți zică care ținută exprimă eleganță, care-i prea vulgară și care crede sincer că te reprezintă.
Bărbații spun Da sau NU și asta înseamnă Da sau Nu, nu trebuie să stai să te gândești dacă chiar e un da.. dar depinde de…. sau nu, dar poate….
Și totuși… dacă femeia ar comunica ca un bărbat? Dacă femeia ar lăsa propriile frustrări acasă, sub pat și ar începe să-ți spună scurt și la obiect ce simte, vrea și gândește… ce s-ar întâmpla?
Cumva cred că femeia poate schimba lumea, dar nu singură, alaturi de alte femei. Femei care știu ce scop au, femei care stiu ce-și doresc și femei care o spun ca atare.
O să fiu sinceră, am momente când sunt femeie… dar nu femeia de care-mi place!
Uite un exemplu tipic de comportament de femeie:
Eram la un eveniment și comunicam la momentul respectiv cu partenerul meu. El era la un alt eveniment. Toate bune și frumoase până aici.
Eu îi spun la un moment X că nu mă simt bine și că nu cred că o să stau mult, urmând să-l întreb el cât vrea să stea acolo… Omu’ se simțea bine și-mi spune că la el se lungește treaba că au mai venit niște prieteni, bla bla. În mod normal, eu zic ok, ne vedem acasă.
Femeia din mine, avea o stare la momentul respectiv de anxietate și totodată o durere fizica care de câteva ore nu trecea. Să menționam că respectivul bărbat avea informația” eu nu mă simt bine”… Această afirmație însemnând că : nu e cine știe evenimentul… nu e de stat pe aici, nu mă simt bine că nu-i neapărat un eveniment la care am vrut să particip, nu mă simt bine = știa deja că am o migrenă… dar nimic grav.
Femeia din mine aștepta că bărbatul să spună: Draga mea, nu-i nimic, am înțeles că ai nevoie de mine și iți e rău așa că plec mai devreme și ne vedem acasă.
WTF? Mă văd cu un bărbat normal, nu-i magician și nici nu citește gânduri! Femeie… de ce ești femeie? De ce nu-i spui omului ce-ți dorești de la el?
Asta e unul din filmele și comunicările eronate dintre o femeie și un bărbat. Avem așteptări și suntem dezamăgiți când nu primim ce ne dorim, fară să cerem!

Există iubirea sau e doar un pretext pentru romantici?
Am pornit de la ideea că nu stiu ce înseamnă iubirea, așa că am căutat acest cuvânt în DEX să vedem cum e definit, să văd dacă l-am întâlnit sau nu.. DEX-ul ne spune că vine de la „a iubi” și aceasta reprezintă „A simți pentru cineva sau ceva (o mare) afecțiune.” Am stat și m-am gândit… ce iubesc sau ce am iubit… pentru ce și pentru cine am simțit o afecțiune așa mare… și am găsit câteva răspunsuri.
Daca m-ai întreba acum, ți-aș spune că cel mai bine e ca această constantă în iubire să înceapă cu tine, dar nu pot să fiu ipocrită, am avut perioade când m-am înșelat, nu mi-am oferit iubirea de care aveam nevoie… și dacă eu mi-am făcut asta… n-am cum să mă supăr pe mama/tata/iubit/prieten dacă nu mă simt „iubita”…

Iubirea nu cred că există pur și simplu, iubirea o întâlnești, iar pe parcurs începi să o înțelegi și să ți-o păstrezi sau chiar să o înflorești. Iubirea e exercițiu, iubirea e viață și iubirea te învață.
Cum faci să întâlnești iubirea? Pai unde o cauți? Nu e la tine? O cauți în partener? De acolo crezi că vine?
Nu, iubire ești TU! Când înțelegi asta dai și de iubire. Iubirea-i libertate, iubirea-i energie vie pe care înveți să o lași să curgă prin tine, cu riscul de a pierde în emoții și de a te simții bine. Uneori iubirea ține, aletori n-a fost iubire, poate doar îndrăgostire.
Iubirea nu-i o nevoie, iubirea nu-i cu așteptări mari, iubirea nu-i cu floricele, iubirea e ceva pur și curat… nu-i ceva de așteptat.
Ca să poți să mă iubești pe mine învață să-ți oferi ție iubire… pentru că eu… n-am nevoie de tine!

Nu am nevoie de tine că să mă duci din locul A în locul B, pot lua un taxi, știu să merg pe jos, iau și metroul uneori, mai merg și cu ratb-ul..găsesc eu o soluție
Nu am nevoie de tine pentru o cafea, mi-o permit și singură, uneri cea din fața ASE-ului cu un coleg adormit mă bucură mai mult decât o cafea la cea mai fițoasă cafenea…
Nu am nevoie de tine să-mi porți de grijă, am o mamă pentru asta…abia îi fac față ei..îmi port singură de grijă.
Nu am nevoie de tine să-mi faci un masaj într-o zi proastă, îmi permit să merg la un masaj… în plus, am un motan care mă masează zilnic..
Nu am nevoie de tine ca să ieșim într-o seara în club… mă distrez atât de bine și singură…
Nu am nevoie de tine să-mi dai „Bună dimineața!” …Cât de bună o să fie ziua depinde doar de mine.
Nu am nevoie de tine să fac sex… sex face oricine…
Nu am nevoie de tine să mă iei în brațe, am prieteni pentru asta..
Nu am nevoie de tine să mă faci să rad… îmi râde viața zilnic în față.
Nu am nevoie de tine să văd răsăritul… îl iubesc prea mult ca să-l asociez cu o persoană..
Nu am nevoie de tine să mă plimb pe bulevarde..o fac adesea singura.
Nu am nevoie de tine să văd un film… am destule filme’n cap și singură..
Nu am nevoie de tine… și tu înțelegi asta că nu acolo e iubirea.
Dar le-aș face pe toate cu Tine !

Fiercare iubește așa cum știe mai bine, unii ne deschidem sufletul în timp… căci a fost rănit și garda-i ridicată bine… alții se îndrăgostesc dintr-o privire. Cine suntem noi să judecam cum e mai bine?
Lasă sufletul să aleagă pentru tine, lasă-l deschis pentru cine simți că-i loc să aducă soare în diminețile ploioase de luni… nu sâmbătă seara când ieși în club și iei alcool la bord să uiți de tine.

Iubește pe cineva care se iubește. Nu te pierde în plasa clasică de om rănit care vede vindecarea în tine, care se învârte în jurul universului tău și devine dependență, cel care nu se iubește e omul care nu știe să iubească.

La început o să te atragă devotamentul și interesul lui/ei… o să apari ca o rază de lumină la capătul tunelului. O să te soarbă din priviri și o să-ți caute prezența permanent, cumva ești ca un înger picat din cer, iar el/ea se învârte pe un norișor în jurul tău. Vrea să știe tot despre tine, de rău și de bine…tot! Te sună, te caută, te vrea iar și iar.

Acest film durează uneori mai mult, alteori mai puțin… până ne trezim! Ne trezim că am intrat într-un joc din care o să fie greu să ieșim. De ce? Pentru acest tip de atașament e, puțin, să zic… nesănătos pe termen lung.

-Nu înțeleg, ce e greșit? Că vrea să fie mereu cu mine?

-Dar când nu e cu tine, cum te simți? Te lasă să profiți de libertate sau îți creează un sentiment de vinovăție? Știe să stea și departe dar totuși aproape de tine? Știe că ai nevoie de timp și pentru tine? Te caută că vrea să știe de tine sau că are nevoie de confirmare că totu-i bine?

Sunt câteva întrebări pe care sincer iți recomand să ți le pui când ești la început… analizează puțin, dacă privești omul de lângă tine pe termen lung.

-Așa face de când îl stiu… nu pot să beau o cafea că mă sună de 5 ori, unde sunt… cât stau și cu cine??? Uneori mă trezesc cu el deși îmi doream să stau cu fetele…

-Pai… de ce te deranjează acum? Ai spus că așa era și la început…

-Am crezut că în timp se va schimba… eram la început!

La început… deschide ochii și vezi ce-i dincolo de nud de vrei să-l îl păstrezi mai mult.

Nu facem diferențe… că sunt femei sau sunt bărbați, ambele sexe se luptă cu aceeași problemă… că nu mai e ca la început, dar oare la început era bine? Sau fluturii din stomac asta au crezut?

La început greșim ca proștii și-n timp vrem să reparăm ceva din trecut… la început păreai mai calm, mai tandru… mai tăcut. La început credeam în tine, la început am vrut mai mult… în timp cumva parca te-am piedut… ești tot la început, dar eu cred că vreau ceva mai mult.

La început caută să-ți fie prieten, să vezi ce-i de făcut în timpul liber cu cel ce ieși și vrei mai mult.

Caută să vezi în spatele cortinei, fară deranj prea mult… poți să întrebi cam tot ce vrei la început și cum raspunde îți va spune mult… Care-i problema? E un început, n-ai cum să pierzi ceva ce n-ai avut și nici să-ți dorești ceva… ce nu cunoști prea mult.

De ce nu mai e ca la început? Ai început cu un sfârșit, care a început de la primul zâmbet fals,  când ai știut că-i mai mult fantezie și nu o să-ți fie prezent în viitor ci în trecut… cumva ai știut de la început.

Dar tu? Ești sincer și știi ce-ți dorești la început?

E joi seara. Te-ai îmbrăcat? E seara ta cu băieții… ah, ești obosit, o lași pe mâine în Fratelli?
N-ai rezistat și la miezul nopții pleci. Nu bei mult, nu stai mult… treci să-i saluți la un pahar.
O vezi blonda, înaltă, bot roșu și se uită la tine.
E 3 și încă n-ai băut suficient să ai chef să o agăți.
Te duci? Hai că poți.. doar nu o să vrea să vă conversați până la 5… scapi repede doar mâine se duce și ea la birou, nu? Oricum la sală n-ai ajuns… trebuie să faci puțin sport, nu?
O lași să te privească câteva minute… și începe jocul. În drum spre ea te rogi doar să ai puterea să-i spui cam ce ar vrea să audă.
Are 27 de ani, e corporatistă și tocmai ce s-a despărțit de iubitul ei. N-a mai ieșit de mult în club și nici nu prea bea de fel dar în seara asta nu o sună nimeni, patul e gol, la fel și sufletul ei. Iți povestește despre.. habar n-ai ce că ai pierdut firul de la prima frază despre fostul. Te uiți la ea, o privești atent și încerci să schimbi subiectul… să-i amintești că e frumoasă și că ăla este un prost că a pierdut așa femeie!
Începe să zâmbească și acceptă să beți încă un pahar împreună. E deja tărziu și începi să-ți pierzi răbdarea, nu aveai oricum chef să ieși, iar efortul pare din ce în ce mai mare.
S-a făcut ora 4 și ai tai sunt deja morți. Unul e deja la taxi cu două… i-a ieșit cumva dar hai să nu ne grăbim, ne povestește el mâine dacă a fost mișto sau fail. Știm că nu-i mereu ceea ce pare!
Altul a băut destul încât să-și aducă aminte de fosta și din păcate îi dă mesaje, e penibil și încerci să-i spui că va regreta mâine…
Mai era unu cu voi dar de el încă nu știm, a plecat cândva, cumva, cu una… cică era bună nebuna.
Stai acum și te gândești… să o chemi să beți la tine un pahar de vin? Așteaptă cumva asta dar parcă tu aștepți să te pui în pat…
-Hey, deja distracția se strică aici… Vrei să mai stăm de vorbă la un pahar de vin? Stau aproape…
-Nu stiu ce să zic, nu sunt genul… nu mă înțelege greșit.
-Heeeey!! Crezi că te mănânc? Bem un pahar și-ți continui povestea, nu-ți face nimeni nimic din ce nu-ți dorești. Dar cum vrei, te înțeleg… e târziu.
-Ok… dar nu stau mult.
-Cât vrei tu ! 
Ai ajuns cu ea acasă, te-ai trezit din tot haosul și femeia are chef de vorbă… Succes!
Sex, dragule, stiu că faci… dar dragoste?

Bucureștiul, un pat mare! Uneori e cu cearcefuri albe și-ți inspiră puritate, alteori iți dai seama că acolo unde e iubire lejeria mai cade… Bucureștiul e cu de toate!

Când ajungi în acest oraș probabil, pentru majoritatea, primul contact este cu un taximetrist! Adică cu un om care are o mașină galbenă „taxi” și după cum spune și continuarea, omul e trist!

Trist că nu știe sigur dacă cursa face 15 lei și reușește să o scoată la 50, trist când își dă seama că ai mai fost pe aici și nu te poate ocoli, trist că l-ai întrerupt din a asculta maneaua preferată, trist că muncește…

Totuși dacă urci într-un taxi și ai nevoie de ceva, cere! Dacă ai nevoie de o damă de companie, te duce el, știe el o combinație… pe alese, bani să ai!

Ai nevoie de ceva substanțe? Te rezolvă băiatul, îl are pe unul care îl știe pe altul care-ți aduce ceva de uiți și că ai mers cu taxiul. Tot ce vrei tu boss, se rezolvă!

-E vre-o benzinărie în drum? Aș vrea să mă opresc să iau ceva!

-Dacă nu e, facem să fie! Te duce sefu’ unde vrei tu dar ne înțelegem noi… aparatul nu-mi merge, după ce te las pe tine merg să-l fac.. nu stiu ce are, oricum nu-i problemă… ne înțelegem noi!

Dacă totuși ajungi în București și ai auzit că uberul s-a interzis… dacă a ajuns la urechile tale că poliția îi vânează, nu te panica! Bucureștiul e un pat mare, iar acum avem posibilitatea să spunem lucrurilor pe nume! Acum, în București, toți sunt rude și amanți, câteodată nici nu știi care și cum sunt combinați.

Tind să cred că această mișcare de a încercă să interzici Uberul va apropia locuitorii acestui oraș. Până acum poate că urcai în uber și nu schimbai prea multe cuvinte cu cel ce te ducea la destinație… acum e o adevărată poveste fiecare comandă, iți dai seama distracție? Schimb de roluri și amuzament?

Eu cred că ne vă ajuta, ne vă ajuta să ne destindem puțin și să realizăm cine ne conduce acest oraș și care sunt interesele reale ale acestei țări…

Acum mă gândesc la amanți… cum a fost primită această schimbare? E ca o evoluție a relației extraconjugale, o poți duce acasă, pe scaunul din față… poate chiar acasă la el, fară să fie ceva dubios!

-Iubita, dar cine te-a adus? Am văzut că stăteai în față și păreai destul de bine dispusă.

-Cine să fie? Era șoferul de uber, termină cu prostiile… știi și tu că sunt controale, a fost un rol. Ne-a oprit și poliția… a trebuit să-i spunem că suntem împreună, fraierul nu ne-a crezut și a insistat să-l sărut ca să ne creadă… Acum, ce era să fac? Să las omul la greu? În plus… deja eram complice dacă ar fi aflat că e uber… si toate astea de ce crezi? Ca n-ai venit tu să mă iei… a trebuit sa iau uberul… așa că termină cu prostiile! N-am chef!

-Te-ai sărutat cu el? Tu vorbești serios?!

-Tu ai glumit cand ai zis să iau uberul? Ce întrebare e asta? Normal că vorbesc serios… nu înțeleg de ce insiști cu subiectul asta…

Continuarea… o s-o povestească șoferul de la UBER.

Stai, tipul era până la urmă șoferul sau amantul?

Nu știu, mai conteaza? Cine era el la început… dar cine e acum?!

Concluzia? În taxi există riscul să plătești de 3 ori drumul pe care îl ai de parcurs… poți să dai de multă nesimțire și poți avea multe de spus, dar ai grija, cu uberul… presimt că o să vină o perioadă în care discuțiile din familie o să sune cam așa …

Și cum v-ați cunoscut??

Pai el era pe uber… eu mergeam spre… și am ramas la…

În primul rand îți plătești nota! Și dacă insistă, plătește tu a 2 a masă… nu ieși să bei o cafea pe moca și să pierzi 2 ore la un cico. Ieși să cunoști un om, să vezi ce-i în capul lui, ce caută, unde se află și unde ar vrea să ajungă.

Ieși cu un bărbat pentru o masă și o plimbare? Atunci fă-i o listă la început să știe și baiatul ce intră la pachet…

Dacă bei un suc doar te pupă…

 Ai comandat fructe de mare, s-a ridicat fustița…

Te-a dus și la Loft.. nu-i refuzi nimic, no? Așa mi s-ar părea corect… Cum să te superi pe el că te folosește când asta faci și tu?

Cum îl faci să nu te privească doar pentru sex? Vezi ce-i place, încearcă să-l cunoști să comunici cu el… vezi unde duce conversația, vezi dacă totul are conotație sexuală și acolo duce filmul… joacă-l bine dar învață să-ți dai seama când asta e tot ce poate să-ți ofere sau e loc de mai mult.

Fii independentă! Nu-ți imagina că postura de victimă o să-l atragă pe un bărbat cu intenții serioase.

Nimeni nu vrea drama ta, te va asculta sau aparent o va face, iar tu vei pica… în pat. El și-a atins scopul și există șanse să-ți amintească că nu-și dorește neapărat ceva, dar dacă vreți să vă mai vedeți i-ar face plăcere.

Fii activă! Ieși, socializează… să ai programul tău! Nu fii lipitoare, nu-ți concentra toată atenția asupra lui… nu după prima întălnire, nici după a 5-a… Îl sufoci! Îl sperii! Lasă-l să-și dorească să te revadă, strânește-i imaginația.

Învață să spui NU! Vrei mai mult decât sex? Învață să spui NU. Ce ai de pierdut? Când?

Când simți pentru că tu simți, dar ignori și mergi după logică. În interiorul tău, femeie, îți cam dai seama de la început, atunci cand te-a luat din club la 3 dimineața nu va încearca să te mângâie pe cap a doua zi ci cel mai probabil o să-ți cheme un uber când te vede real la față…

Nu-ți imagina că printul pe care-l aștepți nu vrea sex, că-l cucerești dacă îl faci să aștepte acest moment 5 luni… Te rog să mă crezi că am cunoscut atâtea cupluri care au făcut sex într-un timp relativ scurt și sunt împreună de ani de zile… și am cunoscut muuulți băieți care stau bine la capitolul răbdare până pici și după te lasă. Nu există regulă aici… nu există o rețetă pe care să o respecți, te învață viața și te lași condus și de sentimente.

Fii tu! Nu încerca să pari altcineva. Nu căuta să răspunzi în funcție de ce crezi tu că ar vrea să audă! Asta dacă susții că-ți dorești mai mult decât să ajungi în patul lui… iar dacă vrei doar asta, ești femeie nici nu trebuie să te strofoci.. îi poți spune direct și 99% acceptă!

Încearcă să fii discretă cu viața ta și să privești în viitor nu în trecut, iar pentru asta ai un alt articol (Spune-mi despre fosta) unde îți cam spun părerea mea despre  fostele relații. Îl interesează să afle despre tine nu despre cât, cu cine și de ce ai fost.

Fii vulnerabilă! Lasă-l să te cunoască, să-l cunoști și tu și să-ți dai seama dacă TU chiar îl vrei pentru mai mult. Iubesc jocul în relație, dar hai să ne jucam în, pe, sub, peste, pat nu cu sufletul.

Iți ia 10 minute să-i dai un mesaj? Te gândești de 5 ori dacă să-l întrebi ce face… dacă e ok să-i dai mesaj sau mai bine să aștepți să-ți scrie el? Ai intrat într-un joc al societății despre cum să dai fail în încercarea de a avea o relație cu cineva. Cine pune botul la asta e player, respectă regulile pentru că știe că așa ești programată… că atât poți și asta îți oferă!

Vrei să te privească mai mult decât sex? Fă sex bine! Învață să te bucuri de moment… vezi cum te simți cu el, ca să vrea mai mult decât sex trebuie să fie sexul bun. Cum poate să se gândească la mai mult când animalul din el nu e satisfăcut?

Poate că nu-ți place să gătești, e ok, mâncați în oraș… vă descurcați. Poate că nu speli bine vasele… au inventat ăștia mașină de spălat vase… poate că sunt lucruri la care nu te pricepi și e normal, nu suntem perfecți… dar dacă nu-l faci să se simtă bine-n pat cu tine cum să-și dorească mai mult? Cum  ți-ai dori tu mai mult cu el?

Învață să fii femeie! Tu ai ieși la o întălnire cu tine? Sau ai mai sta puțin pe gânduri?

Te rog să-ți iei un decolteu mare la prima întălnire! Atât de mare încât să te poată privi în suflet.

Am stat și m-am gândit cum și de unde să încep și unde să termin… probabil la asta se gândesc și cei care înșală… de unde și până când? Cât, cum și pentru cât timp? Conștient sau inconștient? Asumat sau sperând că nu află nimeni… fizic sau emoțional? Să vorbim de bărbați sau de femei? Care e mai predispus și de ce? Dar de ce nu?

Personal  nu cred că există diferențe majore între ei la acest capitol.. sau cel putin nu exista o diferență majora cantitativ… am vazut atât femei, cât și suficienți bărbați puși în această postură.

Mă deranjează reputația proastă pe care o au ei… „ Bărbatul… are voie sau se iartă că e bărbat!!”

Stai, ce?! Ințeleg total această afirmație în profunzime pentru că ei cel mai des înșală fizic, nu emoțional dar asta nu-i scuză sau nu înseamnă că nu se pune… că nu a fost cu sufletul… nu, a fost cu trupul… același trup pe care-l sarută iubita/soția sau ce vrei tu!

Bărbatul dacă tot e bărbat, nu e oare asumat? Sau e încă la stadiu de colecționare? Înca una pe listă dar iubita… TU esti a MEA! Ele sunt niște… niste depravate! Te ține de bibelou și te întrebi de ce?

Sper ca nu ești la fel de fragilă și în pat că atunci se explică…

De ce înșală bărbatul?

• Din nevoie de confirmare
• Ca să își arate că încă poate să agațe ceva nou dacă vrea
• Vrea diversivitate, nu își dorea neapărat relație dar dacă îl aștepți cu mâncarea acasă, nu-i rău
• S-a ivit ocazia…
• Era supărat prietenul lui singur și erau 2… a trebuit să se sacrifice! Apreciază, e un adevarat prieten.
• Pentru că alcool și brusc s-a șters creierul…
• Pentru că deja e consumată relația dar nu are curaj sa-ți zică, asteaptă să faci tu o criză… e mai ușor așa.. el pare un porc iar tu o nebună daca încă tragi de el și după asta..
• Pentru ca NU ȘTIE să fie bărbat!
• Așa a văzut acasă poate.. educația!
• Și lista e deschisă sa fie completată…..

Apropo, statistic vorbind… femeile mint mai bine! Așa ca idee..

Aceeași dorință și nevoie are și femeia, chiar dacă nu recunoaște! Ea observă un bărbat mișto, chiar și ea are fantezii… doar că ea nu se excită la un crac gol după o bere, are nevoie să lucreze băiatul la papagal și nu numai… vrea dacă face pasul să simtă ceva, ceva ce poate avea cândva cu tine… și se duce ca vaca și se întoarce ca boul, strică ce a avut acasă chiar daca nu are puterea sa-ți spună, o să fie o cicatrice invizibilă dar suficient de vizibilă dacă chiar ai ochi pentru ea..

Când înșeli mă înșeli pe mine? Nu! Te minți pe tine sau îți satisfaci animalul din tine! De ce te complici atât? Să stai cu cineva și să-ți dorești prezența altcuiva în acel moment?

Du-te!!! Azi, acum că maine poate nu mai e! Profită de timpul pe care-l ai să faci tot ce-ți trece prin cap dar cu CAP! Să te respecți pe tine, să te cunoști și să-ți dai seama ce se întamplă…  nu o înșeli pe cea care crede că e cu tine, nu! Ea o să învețe ceva de aici și va merge mai departe… sau o sa-ți stea aproape și o să stea mereu cu teamă, poți (oare?)  să-i ramai fidel după… ce-i în suflet nu se uită!

Stai singur… că esti bărbat sau femeie! Stai singur dacă nu-ți dă fluturi în stomac și încă te mai uiți stânga, dreapta sau speri că poate, poate…

Stai singur și poți să te vezi cu 100 până te saturi, le pui cap la cap și-ți dai seama ce cauți în universul asta!

Stai singur până ești pregătit și chiar ai chef și timp de un alt suflet!

Stai singur, descoperă oameni, locuri, pe tine și după pe ea/el!

Stai singur ca să nu ajungi singur în doi! Ca atunci, atunci sunt șanse să înșeli… acolo îți dai seama cât de slab ești!

Viața-i ca un drum de munte, când crezi că ai învățat traseul, toate curbele, toate pantele… dai de un alt munte… mai greu de urcat dar cu o priveliște care te face să uiți tot greul întâmpinat.

Tot viața poate să fie ca un drum de mare, dacă alegi să stai într-o monotonie la soare, să stai comod, să nu ieși din tipare, să nu-ți lași sufletul să zboare, să te descoperi, să ai momentele de umbră dar să cunoști pașii înapoi, către soare.

Uneori faci un popas în viață, alteori ai impresia că viața-i o vacanță, pur și simplu nu-ți pasă, îți amintești să te bucuri de lucrurile mici, de o zi însorită alături de o carte bună, de o zi ploioasă în pat cu el, de un apel cu „Sunt la ușă, am venit să te pup…”, de un copil care-ți cere să vă jucați, de un bătrân care îți spune o poveste, de îmbrățișarea unui părinte, de zgomotul păsărilor, de masajul unui motan, de o plimbare-n aer liber… de lucrurile care nu costă nimic dar de care te bucuri, dacă ai puterea să ieși din haosul în care ne desfășurăm.
Dă-ți timp să vezi micile plăceri, dă-ți timp să te cunoști, dă-ți timp să înțelegi ce înseamnă fericirea pentru tine… ea nu-i în case, ea nu-i în haine, ea e în noi, ea e în tine!

Am învățat să suprind momentele cu zambet de copil, trăind clipa fără să simt nevoia să fotografiez.

Am învățat să-ți fotografiez privirile îndrăgostite cu clipiri lungi până-n suflet.

Am învățat să mă ridic deasupra lumii, fără sa fiu la înălțime.

Am învățat că sinceritatea doare, am învățat să iubesc sinceritatea omului meu… sunt puțini cei ce-ți vor spune, ce nu-ți convine să auzi, dar ți-o spun pentru că țin la tine!

Am învățat că nu ne aparținem unul altuia dar întotdeauna ne vom avea în inimă, în amintiri, în trăiri.

Am învățat să nu judec pentru că prea des suntem judecați și noi, oamenilor ce le zâmbim.

Am învățat să-mi pierd controlul într-o dimensiune, cunoscută doar de noi.

Am învățat să las randurile așternute pe foi, citind, recitind și traind acele clipe la nesfârșit.

Am învățat să nu uit ce am învățat până acum, indiferent de circumstanțe.

Am învățat să fiu iubita, doritâ, admirată dar cel mai important… liniștită.

Am învățat ca sunt momente când o să fim în contradictoriu dar stiu să descopăr împăcarea.

Am învățat că pot să învăț de la oricine cate ceva, oricât de mic… dacă din timpul meu îi dedic.

Am învățat că nu suntem perfecți, poate chiar departe de perfecțiune dar știm sigur că suntem aparte.

Am învățat că viața nu-i roz, prin ce filtru vrei s-o vezi… alegerea îți aparține.

Am învățat că oamenii nu sunt răi, sunt mulți raniți ce nu știu să se bucure de bine…

Am învățat că nu-i nimic întâmplator, asta realizezi la ani de zile…

Am învățat să ascult oamenii ce-și deschid sufletul față de mine, ca nu-i usor… asta o știe oricine.

Am învățat să nu dau sfaturi, ce am pățit eu e diferit… nu-i despre tine… ce simți și ce trăiești tu, doar sufletul tău știe… nu o să mă bag acolo, acolo-i loc de discutat doar tu cu tine, acolo e raspunsul… nu la mine.

Am învățat și uneori chiar nu din prima… că așa e viața, îți arată până înțelegi tu bine!

Am învățat să comunic că nu citește nimeni în stele ce zace-n mine, nu acesta e rolul lor… comunică oamenilor ce-ți place dar și ce nu-ți convine, nu te juca ca riști să pierzi ceva ce cândva era perfect pentru tine.

Am învățat că azi trăiesc, ieri a fost și maine nu știu sigur dacă vine, așa că fac din prezent tot ce pot mai bine.

Am învățat că nu-i totul despre mine, că suntem atat de mici in univers… poate uneori e bine să ne raportam la asta, să privim mai detașat, fără drame… fără doza de pastile.

Am învățat să-ți fiu apropape dar TE ROG să nu mă înveți să-ți fiu departe.

Am copilărit la țară. Am mers desculță prin praf, nu era nimic asfaltat și nu ne deranja deloc, chiar iubeam asta. Mergeam prin praf desculță să fac urme cum faci iarna în zăpadă și după mă plimbam prin iarbă să simt roua pe tălpi.
Am copilarit la țară, am avut verile alea cu foc de tabără și semințe la ceaun. Am fost la câmp, la cules și la plantat, apoi chiar le-am vandut…
Am copilărit la țară, am dat hrană la animale, am vazut cum se fac puii dar am vazut și cum se mulge vaca.
Am plâns la orice tăiere de animal și a fost nevoie de o întreagă poveste ca mai apoi să pot să mai mănânc.
Am prins cârciuma din sat și am luat înghețată pe caiet la tot satul… ce putea să-mi spună bunicul cand eu îi spuneam că nu am putut să mănânc doar eu iar ceilalți nu-și permiteau?

Am cules via și m-am pierdut prin păpușoi…
Am avut “toaleta” în fundul curții și m-am spălat la lighean… în timp ce-i cântam bunicii “Hei, Maddona… dă-ți chiloții jos, să vadă toată lumea că ai fundul frumos”… așa îmi mai canta mama ca să ne distram în timp ce-mi făcea baie. Bunicamea a ras…
Am copilărit la țară, am mâncat paine făcută-n sobă și doamne cat iubesc și acum painea caldă…
Acolo am învățat să fac plăcintă și tot de atunci încerc să fac aceeași tocană ca bunica… dar totuși cred că are un secret, ceva ce nu-mi spune să pun… probabil ca să mă facă să vin mai des.
Acolo mă duce mirosul de portocale iarna și bomboanele din bradul de Crăciun. Am colindat de placere, primeam nuci și fructe, totul era perfect.
Bunicul m-a învățat să merg pe bicicletă și tot el mă strângea seara la piept, mă mângâia să adorm mai bine și apoi mă învelea încet. Nu întelegem cum mâna aia de om muncit găsește timp și-o mângâiere ce te alină la suflet.
Îi asteptam pe ai mei în vizită, știam cănd vin chiar fără să-i vad… le săream în brațe și urma un șir lung de povești cu ce am mai făcut…
Am copilărit la țară… cu veri, mătusi, unchi și bunici… cand eram toți în grădină ne distram de nu îți imaginezi.
Acolo m-au îmbătat ai mei cu bere de mă uitam la stele (acolo chiar le vezi) în ceață și se distrau pe seama mea, mai vrei să bei? Mai bagi ceva?
Am dormit și în colibă pe câmp pentru că am vrut să trăiesc asta, eram copilul curios…
Acolo am văzut sărăcia, tot acolo am văzut ce inseamna sa muncești, sa drămuiești din puținul ce-l ai, pentru ce-l ce îl iubești. Am înțeles că nu-i vorba de avere și de ambiție, de vrei să crezi… că sunt oameni ce pornesc de mai jos decât îți imaginezi.

Am copilărit la țară… tot acolo aș vrea să-mi petrec verile, de aș putea să mă întorc!

Tu realizezi că înregistrezi tot ce faci acum crezând ca e interesant și trebuie împărtășit, uitând deseori să trăiești clipa? Te vezi prin telefon cu două filtre super tari, cu inimioare și cu fluturi. Îți pui un bot de câine-n moacă și te holbezi ca boul 5 minute, uiți să te privești în oglindă, nu-ți mai vezi ochii, nu-ți vezi privirea, îți vezi conturul, iti vezi deja ce vrei să vadă ei în tine.

Ești gol, ești oaie, bine, nu tu… dar știm noi mulți, nu-i personal, nu tu te confrunți… tu ai ieșit din turma, nu-i despre tine. Dar știm noi mulți!
Nu, nu fi prost! Nu-i despre tine, nu-i personal dar nu uita sa-l stergi pe nu. Citeste textul puțin mai bine!
E despre noi, e despre toți… că dacă nu-i cu filtre oricum înregistrăm și vrem să facem din tot o amintire, da… mulți pentru că este captivant și vrei să le pastrezi mai bine, să le revezi cândva, în timp.
Dar sincer de ce atât de mult trecut?

Eu traiesc acum ca mâine să mă gândesc la ieri? Eu sunt acum, tu ești aici… avem nevoie de mai mult?

Da și eu o fac, surprind momente din ce în ce mai mult din ce trăiesc dar o fac asumat, știu când și ce-i prea mult.
Cu toate astea încerc să traiesc, să fiu prezentă, nu doar aici… în tot ce sunt.
Ma bucur că suntem proști, dar proști când știm că suntem proști… măcar atat, om pe pământ.