Când din greșeală am început să mă formez în burtica mamei… ea s-a gândit că ar vrea un băiat, era o tipa baiețoasa și i-ar fi plăcut să bată mingea cu el și să-l pregătească pentru o lume în care viața e cum s-ar spune mai ușoară pentru un bărbat.
Tata ar fi vrut o fetiță, să se mandească cu fata lui.. plus că se spunea că fetele seamănă cu tații…
Universul a făcut cumva să-i mulțumească pe amândoi, a ieșit o fetiță care s-a jucat fotbal și a fugit de rochițe… dar totuși a stat la împletit de codițe în brațele tatălui.
De fiecare dată când aveam un eveniment și trebuia să corespundă și ținuta (adică de fetiță) mama se pregătea cu încă 3 dresuri de schimb… primul îl rupeam în fața blocului, al doilea se agăța de masa la restaurant… al treilea probabil că mă împiedicam eu cumva…
Să zicem pe scurt că mai bine mă răstogoleam decât să merg, eram mai plinunțâ dar nu asta era problema… eram pur și simplu o copilă plină de energie dar care avea impresia că lucrurile se dau din preajma ei și evident mă agățam și mă împiedicam de orice!
Asta a fost doar o scurtă prezentare a ceea ce m-a condus ca în copilărie să fiu mai mult înconjurată de gașca de baieți, să particip în generală la echipa mixtă de fotbal și să-mi sparg vreo 3 perechi de ochelari la lapte gros sau pur și simplu să rămân cățărată în cireșul din fața blocului sau să vin cu moaca spartă că în timp ce alergam n-am văzut un copac… v-am zis că eram foarte atentă!
Cumva de mică am învățat să vorbesc ca un băiat, nu să înjur sau să scuip… aici nu-ți trebuie o școală… am înțeles că lumea bărbaților e mult mai simplă.
Cum?
Băieții nu se certau… în toți anii copilăriei mele eu n-am văzut că ăștia să se certe… mă rog se certau la fotbal, dar le trecea până se termina ziua…
Oamenii ăștia sunt punctuali!
Băieții se respectă! Dacă unuia îi placea de o tipă, pai toți gândeam o strategie și încercam să-l ajutam să înțeleagă fraiera că lui îi place de ea.
Băieții sunt sinceri! Oricând aveam nevoie de un sfat… apelam cu mai multa încredere la un băiat decât la o fata…
Exemplu: Când vrei să-ți cumperi o rochie pentru un eveniment la care vor participa și câteva din prietenele tale fete dar și din prietenii tai băieți, trimite câteva variante de ținute atât băieților cât și fetelor… 90% variantele diferă, cumva femeia o să-ți dea varianta în care ea nu te vede ca o amenințare… Bărbatul o să-ți zică care ținută exprimă eleganță, care-i prea vulgară și care crede sincer că te reprezintă.
Bărbații spun Da sau NU și asta înseamnă Da sau Nu, nu trebuie să stai să te gândești dacă chiar e un da.. dar depinde de…. sau nu, dar poate….
Și totuși… dacă femeia ar comunica ca un bărbat? Dacă femeia ar lăsa propriile frustrări acasă, sub pat și ar începe să-ți spună scurt și la obiect ce simte, vrea și gândește… ce s-ar întâmpla?
Cumva cred că femeia poate schimba lumea, dar nu singură, alaturi de alte femei. Femei care știu ce scop au, femei care stiu ce-și doresc și femei care o spun ca atare.
O să fiu sinceră, am momente când sunt femeie… dar nu femeia de care-mi place!
Uite un exemplu tipic de comportament de femeie:
Eram la un eveniment și comunicam la momentul respectiv cu partenerul meu. El era la un alt eveniment. Toate bune și frumoase până aici.
Eu îi spun la un moment X că nu mă simt bine și că nu cred că o să stau mult, urmând să-l întreb el cât vrea să stea acolo… Omu’ se simțea bine și-mi spune că la el se lungește treaba că au mai venit niște prieteni, bla bla. În mod normal, eu zic ok, ne vedem acasă.
Femeia din mine, avea o stare la momentul respectiv de anxietate și totodată o durere fizica care de câteva ore nu trecea. Să menționam că respectivul bărbat avea informația” eu nu mă simt bine”… Această afirmație însemnând că : nu e cine știe evenimentul… nu e de stat pe aici, nu mă simt bine că nu-i neapărat un eveniment la care am vrut să particip, nu mă simt bine = știa deja că am o migrenă… dar nimic grav.
Femeia din mine aștepta că bărbatul să spună: Draga mea, nu-i nimic, am înțeles că ai nevoie de mine și iți e rău așa că plec mai devreme și ne vedem acasă.
WTF? Mă văd cu un bărbat normal, nu-i magician și nici nu citește gânduri! Femeie… de ce ești femeie? De ce nu-i spui omului ce-ți dorești de la el?
Asta e unul din filmele și comunicările eronate dintre o femeie și un bărbat. Avem așteptări și suntem dezamăgiți când nu primim ce ne dorim, fară să cerem!
Exact! Femeile nu spun tot ce au de zis, o spun cu subînțeles crezând ca partenerul lor își va da seama. Total eronat! Spune-i direct ce ai ,femeie, ca după tot tu te superi ca nu ești înțeleasă. Tot femeia se plânge de partener, când defapt ea ii pune ” bețe în roate”.
Ce-mi place cand o femeie spune asta 🙂 Asa-i, ne dorim uneori sa ni se citeasca gandurile…