Când ea îți spune că nu are cu ce să se îmbrace…

Știți articolele cu titlu bombă iar când ajungi să citeșți nu are legătură?

Am stat și m-am gândit cum să fac să ajungă această informație la voi, cum să vă povestesc mai bine ceea ce mă face să-mi fac curat în haine și să nu mă plâng că iar n-am cu ce sa mă îmbrac. Dupa ce am răscolit tot dulapul să selectez ce nu mai port, mă uit atent cu ce rămân și caut fix ce-mi lipsește că să-mi iasă ținutele cum îmi doresc iar dacă mă mai plâng după asta, înseamnă că sunt femeie și o să te rog să mă înțelegi, lucrez la asta.

Da-mi șansa să-ți propun o opțiune cum ai putea să o convingi că blugii pe care-i are din liceu dar nu-i mai vin, adidașii care o strâng dar sunt frumoși… ii ocupă raftul din șifonier de care are atâta nevoie că să-ți demonstreze că nu mai are haine, când țipă prin casă că nu are cu ce să se îmbrace.                       

Din copilărie am învățat că ce nu-mi mai place poate să fie exact ceea ce o altă persoană isi dorește, așa că îmi făceam curat prin lucruri și le duceam la țară să le refolosească cei mai mici. Treceau anii și mă bucurăm să văd că vărul meu a recondiționat prima mea bicicletă sau că bunica a dus hăinuțele mele unor copii care s-au bucurat să le poate.

De doi ani, am ales să schimb locul în care ajung lucrurile mele. Totul a început în ultimul an de facultate când în cadrul unui proiect am ales să fac împreună cu câțiva colegi un eveniment caritabil. Am decis să mă implic în ceva care aduce bucurie unor copii, mi-am dorit să ajung la copiii la care nu ajungi atât de ușor, știind că tot ce înseamnă asociații din București sau de pe lângă el sunt implicate in diverse proiecte, așa am ajuns la Asociația Hercules din Costești, Jud. Argeș. A fost suficientă o singură vizită să știu că o să vreau să mă reîntorc oricât de des pot, să le ofer cât pot din ceea ce au nevoie dar mai mult de atât să petrec timp cu ei, să-i ascult, să-i îmbrățișez și să mă joc orice joc nou au mai învățat.

Am plecat de fiecare dată cu hăinuțe, alimente și cu câțiva oameni care au vrut să-și dea din timpul lor copiilor. Am mers cu masinile încărcate și ne-am întors încărcați emoțional de sinceritatea celor mici, de bucuria și speranța lor, ne-au dat lecții fără să știe că fac asta, ne-au amintit că orice probleme avem, suntem capabili să le rezolvăm și am văzut  cât de ușor este să faci un om fericit, ne-au învățat că TIMPUL tau este cel mai valoros lucru pe care-l poți oferi cuiva.

La ultima vizită, am fost în gașcă de 4 persoane iar printre noi a fost și  un prieten stilist care i-a tuns pe cei mici, nu-ți imaginezi ce distracție a fost și ce încântați erau după ce au fost aranjați!

De fiecare dată când ne vedem, desfacem sacii cu hăinuțe și le împărțim, să vezi acolo hărmălaie! Îmi amintesc cu drag răspunsul unui băiețel care sarea bucuros că își dorește un tricou anume și eu încercăm să-mi dau seama de ce tocmai la acel triocu care era foarte mare iar răspunsul a fost pe măsură când i-am zis să vină să-l ia:

-Andreea, îți mulțumesc!! Sunt super fericit că pot să-i duc tricoul tatălui meu, se va bucura mult!

– Hei! Mă bucur să aud asta dar nu vrei să îți alegi ceva și pentru tine? Sunt o grămadă de lucruri…

-Nu, mulțumesc!! Mă descurc cu ce am insa tata chiar are nevoie… sunt suuuuper fericit că o să i-l fac cadou!

Va spun din inima că așa a decurs conversația, eram plină de emoții, mă bufnea plânsul dar zâmbeam din inima, eram fericită să știu că am ajuns la locul potrivit.

 Ceea ce încerc să va spun este că trăim într-un consumerism continuu iar mulți dintre noi avem lucruri pe care nu le mai purtăm și ocupă spatiu fără folos cand ar putea sa ajunga unde sifonierul poate nici nu exista.

Așa că pe această cale îți spun că o să-i vizitez pe cei mici după jumătatea lunii noiembrie, ca de fiecare dată oricine vrea să meargă alături de mine este binevenit și așteptat de copii la joacă!

Am lăsat detaliile evenimentului aici: https://www.facebook.com/events/388616515348588/

Sper ca te-am ajutat in lupta cu femeia care nu are niciodata cu ce sa se imbrace!

Ajuta-ma sa pun zambete pe buze! 🙂