La început erai treaz?

Iubește pe cineva care se iubește. Nu te pierde în plasa clasică de om rănit care vede vindecarea în tine, care se învârte în jurul universului tău și devine dependență, cel care nu se iubește e omul care nu știe să iubească.

La început o să te atragă devotamentul și interesul lui/ei… o să apari ca o rază de lumină la capătul tunelului. O să te soarbă din priviri și o să-ți caute prezența permanent, cumva ești ca un înger picat din cer, iar el/ea se învârte pe un norișor în jurul tău. Vrea să știe tot despre tine, de rău și de bine…tot! Te sună, te caută, te vrea iar și iar.

Acest film durează uneori mai mult, alteori mai puțin… până ne trezim! Ne trezim că am intrat într-un joc din care o să fie greu să ieșim. De ce? Pentru acest tip de atașament e, puțin, să zic… nesănătos pe termen lung.

-Nu înțeleg, ce e greșit? Că vrea să fie mereu cu mine?

-Dar când nu e cu tine, cum te simți? Te lasă să profiți de libertate sau îți creează un sentiment de vinovăție? Știe să stea și departe dar totuși aproape de tine? Știe că ai nevoie de timp și pentru tine? Te caută că vrea să știe de tine sau că are nevoie de confirmare că totu-i bine?

Sunt câteva întrebări pe care sincer iți recomand să ți le pui când ești la început… analizează puțin, dacă privești omul de lângă tine pe termen lung.

-Așa face de când îl stiu… nu pot să beau o cafea că mă sună de 5 ori, unde sunt… cât stau și cu cine??? Uneori mă trezesc cu el deși îmi doream să stau cu fetele…

-Pai… de ce te deranjează acum? Ai spus că așa era și la început…

-Am crezut că în timp se va schimba… eram la început!

La început… deschide ochii și vezi ce-i dincolo de nud de vrei să-l îl păstrezi mai mult.

Nu facem diferențe… că sunt femei sau sunt bărbați, ambele sexe se luptă cu aceeași problemă… că nu mai e ca la început, dar oare la început era bine? Sau fluturii din stomac asta au crezut?

La început greșim ca proștii și-n timp vrem să reparăm ceva din trecut… la început păreai mai calm, mai tandru… mai tăcut. La început credeam în tine, la început am vrut mai mult… în timp cumva parca te-am piedut… ești tot la început, dar eu cred că vreau ceva mai mult.

La început caută să-ți fie prieten, să vezi ce-i de făcut în timpul liber cu cel ce ieși și vrei mai mult.

Caută să vezi în spatele cortinei, fară deranj prea mult… poți să întrebi cam tot ce vrei la început și cum raspunde îți va spune mult… Care-i problema? E un început, n-ai cum să pierzi ceva ce n-ai avut și nici să-ți dorești ceva… ce nu cunoști prea mult.

De ce nu mai e ca la început? Ai început cu un sfârșit, care a început de la primul zâmbet fals,  când ai știut că-i mai mult fantezie și nu o să-ți fie prezent în viitor ci în trecut… cumva ai știut de la început.

Dar tu? Ești sincer și știi ce-ți dorești la început?