E joi seara. Te-ai îmbrăcat? E seara ta cu băieții… ah, ești obosit, o lași pe mâine în Fratelli?
N-ai rezistat și la miezul nopții pleci. Nu bei mult, nu stai mult… treci să-i saluți la un pahar.
O vezi blonda, înaltă, bot roșu și se uită la tine.
E 3 și încă n-ai băut suficient să ai chef să o agăți.
Te duci? Hai că poți.. doar nu o să vrea să vă conversați până la 5… scapi repede doar mâine se duce și ea la birou, nu? Oricum la sală n-ai ajuns… trebuie să faci puțin sport, nu?
O lași să te privească câteva minute… și începe jocul. În drum spre ea te rogi doar să ai puterea să-i spui cam ce ar vrea să audă.
Are 27 de ani, e corporatistă și tocmai ce s-a despărțit de iubitul ei. N-a mai ieșit de mult în club și nici nu prea bea de fel dar în seara asta nu o sună nimeni, patul e gol, la fel și sufletul ei. Iți povestește despre.. habar n-ai ce că ai pierdut firul de la prima frază despre fostul. Te uiți la ea, o privești atent și încerci să schimbi subiectul… să-i amintești că e frumoasă și că ăla este un prost că a pierdut așa femeie!
Începe să zâmbească și acceptă să beți încă un pahar împreună. E deja tărziu și începi să-ți pierzi răbdarea, nu aveai oricum chef să ieși, iar efortul pare din ce în ce mai mare.
S-a făcut ora 4 și ai tai sunt deja morți. Unul e deja la taxi cu două… i-a ieșit cumva dar hai să nu ne grăbim, ne povestește el mâine dacă a fost mișto sau fail. Știm că nu-i mereu ceea ce pare!
Altul a băut destul încât să-și aducă aminte de fosta și din păcate îi dă mesaje, e penibil și încerci să-i spui că va regreta mâine…
Mai era unu cu voi dar de el încă nu știm, a plecat cândva, cumva, cu una… cică era bună nebuna.
Stai acum și te gândești… să o chemi să beți la tine un pahar de vin? Așteaptă cumva asta dar parcă tu aștepți să te pui în pat…
-Hey, deja distracția se strică aici… Vrei să mai stăm de vorbă la un pahar de vin? Stau aproape…
-Nu stiu ce să zic, nu sunt genul… nu mă înțelege greșit.
-Heeeey!! Crezi că te mănânc? Bem un pahar și-ți continui povestea, nu-ți face nimeni nimic din ce nu-ți dorești. Dar cum vrei, te înțeleg… e târziu.
-Ok… dar nu stau mult.
-Cât vrei tu ! 
Ai ajuns cu ea acasă, te-ai trezit din tot haosul și femeia are chef de vorbă… Succes!
Sex, dragule, stiu că faci… dar dragoste?

Viața-i ca un drum de munte, când crezi că ai învățat traseul, toate curbele, toate pantele… dai de un alt munte… mai greu de urcat dar cu o priveliște care te face să uiți tot greul întâmpinat.

Tot viața poate să fie ca un drum de mare, dacă alegi să stai într-o monotonie la soare, să stai comod, să nu ieși din tipare, să nu-ți lași sufletul să zboare, să te descoperi, să ai momentele de umbră dar să cunoști pașii înapoi, către soare.

Uneori faci un popas în viață, alteori ai impresia că viața-i o vacanță, pur și simplu nu-ți pasă, îți amintești să te bucuri de lucrurile mici, de o zi însorită alături de o carte bună, de o zi ploioasă în pat cu el, de un apel cu „Sunt la ușă, am venit să te pup…”, de un copil care-ți cere să vă jucați, de un bătrân care îți spune o poveste, de îmbrățișarea unui părinte, de zgomotul păsărilor, de masajul unui motan, de o plimbare-n aer liber… de lucrurile care nu costă nimic dar de care te bucuri, dacă ai puterea să ieși din haosul în care ne desfășurăm.
Dă-ți timp să vezi micile plăceri, dă-ți timp să te cunoști, dă-ți timp să înțelegi ce înseamnă fericirea pentru tine… ea nu-i în case, ea nu-i în haine, ea e în noi, ea e în tine!

Am învățat să suprind momentele cu zambet de copil, trăind clipa fără să simt nevoia să fotografiez.

Am învățat să-ți fotografiez privirile îndrăgostite cu clipiri lungi până-n suflet.

Am învățat să mă ridic deasupra lumii, fără sa fiu la înălțime.

Am învățat că sinceritatea doare, am învățat să iubesc sinceritatea omului meu… sunt puțini cei ce-ți vor spune, ce nu-ți convine să auzi, dar ți-o spun pentru că țin la tine!

Am învățat că nu ne aparținem unul altuia dar întotdeauna ne vom avea în inimă, în amintiri, în trăiri.

Am învățat să nu judec pentru că prea des suntem judecați și noi, oamenilor ce le zâmbim.

Am învățat să-mi pierd controlul într-o dimensiune, cunoscută doar de noi.

Am învățat să las randurile așternute pe foi, citind, recitind și traind acele clipe la nesfârșit.

Am învățat să nu uit ce am învățat până acum, indiferent de circumstanțe.

Am învățat să fiu iubita, doritâ, admirată dar cel mai important… liniștită.

Am învățat ca sunt momente când o să fim în contradictoriu dar stiu să descopăr împăcarea.

Am învățat că pot să învăț de la oricine cate ceva, oricât de mic… dacă din timpul meu îi dedic.

Am învățat că nu suntem perfecți, poate chiar departe de perfecțiune dar știm sigur că suntem aparte.

Am învățat că viața nu-i roz, prin ce filtru vrei s-o vezi… alegerea îți aparține.

Am învățat că oamenii nu sunt răi, sunt mulți raniți ce nu știu să se bucure de bine…

Am învățat că nu-i nimic întâmplator, asta realizezi la ani de zile…

Am învățat să ascult oamenii ce-și deschid sufletul față de mine, ca nu-i usor… asta o știe oricine.

Am învățat să nu dau sfaturi, ce am pățit eu e diferit… nu-i despre tine… ce simți și ce trăiești tu, doar sufletul tău știe… nu o să mă bag acolo, acolo-i loc de discutat doar tu cu tine, acolo e raspunsul… nu la mine.

Am învățat și uneori chiar nu din prima… că așa e viața, îți arată până înțelegi tu bine!

Am învățat să comunic că nu citește nimeni în stele ce zace-n mine, nu acesta e rolul lor… comunică oamenilor ce-ți place dar și ce nu-ți convine, nu te juca ca riști să pierzi ceva ce cândva era perfect pentru tine.

Am învățat că azi trăiesc, ieri a fost și maine nu știu sigur dacă vine, așa că fac din prezent tot ce pot mai bine.

Am învățat că nu-i totul despre mine, că suntem atat de mici in univers… poate uneori e bine să ne raportam la asta, să privim mai detașat, fără drame… fără doza de pastile.

Am învățat să-ți fiu apropape dar TE ROG să nu mă înveți să-ți fiu departe.

Am copilărit la țară. Am mers desculță prin praf, nu era nimic asfaltat și nu ne deranja deloc, chiar iubeam asta. Mergeam prin praf desculță să fac urme cum faci iarna în zăpadă și după mă plimbam prin iarbă să simt roua pe tălpi.
Am copilarit la țară, am avut verile alea cu foc de tabără și semințe la ceaun. Am fost la câmp, la cules și la plantat, apoi chiar le-am vandut…
Am copilărit la țară, am dat hrană la animale, am vazut cum se fac puii dar am vazut și cum se mulge vaca.
Am plâns la orice tăiere de animal și a fost nevoie de o întreagă poveste ca mai apoi să pot să mai mănânc.
Am prins cârciuma din sat și am luat înghețată pe caiet la tot satul… ce putea să-mi spună bunicul cand eu îi spuneam că nu am putut să mănânc doar eu iar ceilalți nu-și permiteau?

Am cules via și m-am pierdut prin păpușoi…
Am avut “toaleta” în fundul curții și m-am spălat la lighean… în timp ce-i cântam bunicii “Hei, Maddona… dă-ți chiloții jos, să vadă toată lumea că ai fundul frumos”… așa îmi mai canta mama ca să ne distram în timp ce-mi făcea baie. Bunicamea a ras…
Am copilărit la țară, am mâncat paine făcută-n sobă și doamne cat iubesc și acum painea caldă…
Acolo am învățat să fac plăcintă și tot de atunci încerc să fac aceeași tocană ca bunica… dar totuși cred că are un secret, ceva ce nu-mi spune să pun… probabil ca să mă facă să vin mai des.
Acolo mă duce mirosul de portocale iarna și bomboanele din bradul de Crăciun. Am colindat de placere, primeam nuci și fructe, totul era perfect.
Bunicul m-a învățat să merg pe bicicletă și tot el mă strângea seara la piept, mă mângâia să adorm mai bine și apoi mă învelea încet. Nu întelegem cum mâna aia de om muncit găsește timp și-o mângâiere ce te alină la suflet.
Îi asteptam pe ai mei în vizită, știam cănd vin chiar fără să-i vad… le săream în brațe și urma un șir lung de povești cu ce am mai făcut…
Am copilărit la țară… cu veri, mătusi, unchi și bunici… cand eram toți în grădină ne distram de nu îți imaginezi.
Acolo m-au îmbătat ai mei cu bere de mă uitam la stele (acolo chiar le vezi) în ceață și se distrau pe seama mea, mai vrei să bei? Mai bagi ceva?
Am dormit și în colibă pe câmp pentru că am vrut să trăiesc asta, eram copilul curios…
Acolo am văzut sărăcia, tot acolo am văzut ce inseamna sa muncești, sa drămuiești din puținul ce-l ai, pentru ce-l ce îl iubești. Am înțeles că nu-i vorba de avere și de ambiție, de vrei să crezi… că sunt oameni ce pornesc de mai jos decât îți imaginezi.

Am copilărit la țară… tot acolo aș vrea să-mi petrec verile, de aș putea să mă întorc!

Tu realizezi că înregistrezi tot ce faci acum crezând ca e interesant și trebuie împărtășit, uitând deseori să trăiești clipa? Te vezi prin telefon cu două filtre super tari, cu inimioare și cu fluturi. Îți pui un bot de câine-n moacă și te holbezi ca boul 5 minute, uiți să te privești în oglindă, nu-ți mai vezi ochii, nu-ți vezi privirea, îți vezi conturul, iti vezi deja ce vrei să vadă ei în tine.

Ești gol, ești oaie, bine, nu tu… dar știm noi mulți, nu-i personal, nu tu te confrunți… tu ai ieșit din turma, nu-i despre tine. Dar știm noi mulți!
Nu, nu fi prost! Nu-i despre tine, nu-i personal dar nu uita sa-l stergi pe nu. Citeste textul puțin mai bine!
E despre noi, e despre toți… că dacă nu-i cu filtre oricum înregistrăm și vrem să facem din tot o amintire, da… mulți pentru că este captivant și vrei să le pastrezi mai bine, să le revezi cândva, în timp.
Dar sincer de ce atât de mult trecut?

Eu traiesc acum ca mâine să mă gândesc la ieri? Eu sunt acum, tu ești aici… avem nevoie de mai mult?

Da și eu o fac, surprind momente din ce în ce mai mult din ce trăiesc dar o fac asumat, știu când și ce-i prea mult.
Cu toate astea încerc să traiesc, să fiu prezentă, nu doar aici… în tot ce sunt.
Ma bucur că suntem proști, dar proști când știm că suntem proști… măcar atat, om pe pământ.

Cum stai cu dragostea?

Cu dragostea nu stai, dragostea se face.

Dragostea pentru mine nu-i ce-i dragostea la tine, n-aș putea să o descriu prea bine în cuvinte, dragostea nu-i de povestit… ea se simte.
Dragostea e cam tabu… pentru mulți și pentru multe, nu vorbesc dar își doresc amândoi aceleași cuvinte.

Dragostea nu-i cu fluturași, e mai mult… e când te lași inconștient, liber cu cel ce-l atingi pe piept. Simți că ai vibrații în corp, simți că ai plecat din loc, că aveți o bula a voastră… undeva in spatiu, undeva in univers și nu, aici nu-i nimic pervers.
De dragoste doreai să-ți spun?
Dragostea este pe drum… cu dragostea te întalnești, e nevoie s-o trăiești, dar gusti din ea de știi să pierzi pentru că riști să-ți fie dor și nu o sa scapi ușor…

Dragostea… e peste tot dar tot dragostea-i un drog, unul care-ți face bine, unul care-i de orice.

Acum că am definit aș vrea să medităm un pic…

Chiar de pun accent pe femei
Sunt sigură că sunt și zmei,
Ce înteleg aceste randuri,
Și le pot transpune-n gânduri.

De câte ori te-ai gândit TU femeia care susține că a facut dragoste…
De câte ori te-ai gândit dacă nu e doar în capul tău? De câte ori te-ai trezit sigură pe ceea ce traiești?
Dacă ai fost sigură, felicitări! E un sentiment pe care doar tu îl cunoști.
Omul care ți-a arătat ce e dragostea mai e langă tine? Da?! Ai dat lovitura! Ține-te atât de bine de el încât să aibă libertatea să facă tot ceea ce vrea și totuși să fie langa tine.
Iar Tu femeia care spui că ai facut dragoste și acum ești singură… oare ați făcut sau ai făcut dragoste?
Ce e dragostea?! Dragostea înseamnă să fim împreună? Să ne ținem în brațe după? Să ne spunem „te iubesc!”?
Tind să cred ca’n acest secol sunt mai multe cupluri care fac sex și destui nebuni liberi care fac dragoste… Poți să mă contrazici, nebunul e nebun… spune ce simte!

-Hei,te-am sunat sa-ti spun ca nu mai ajung.

• CE bine!

Acum, pot să dorm și eu mai bine, pot să-mi văd si serialul, fără tine… pot chiar să mă întind în tot patul, că-i loc, când nu ești aici, cu mine.

Nu ne mai vedem? Ce bine! Acum, nu te astept să mâncăm, nici nu adorm în brate la tine. Nu stau până la 2, nici până la 4 cum stau cu tine… Nu mai ajungi? Ce bine!
Ma apucasem să-ți fac clătite, nu o să mai fac, nu erau oricum pentru mine…

Bine că nu mai vii la mine, am timpul meu cu mine! Pot să stau să citesc, pot chiar să meditez, să mă înțeleg mai bine… Am timpul meu cu mine, deși îți zic că n-am nevoie, am loc și pentru tine.

Tot ce-i bun nu-i neaparat bine, dar pare totul natural cu tine. Nu-i doar un film, nu-i scurtmetraj, e nebunie! Și acum… că nu ajungi e bine, am nevoie să-mi încarc iar bateriile pentru tine.

Bine că nu mai vii la mine, din păcate.
Spun din păcate și înțelegi stiu bine,
Atunci când ești păcătuim prea bine
Dacă tu ești păcat, mie-mi convine
Și nu-i deranj, păcătuiesc cu tine.

Și dacă totuși nu ajungi, să te gândești la mine. Am să te caut în tot patul, între cearceafuri și între perne, sperând să dau de tine.

Atunci când dorm pe pieptul tau deși sunt mai puține ore, e mult mai bine.

STAI! Ce spuneai? Că nu ajungi?

Ce bine…

Stau și mă gândesc… Oare limba română a fost inventată de un barbat sau o femeie?

Un barbat a analizat articolul nehotărât din limba română și a ajuns la concluzia că a fost clar un alt bărbat la mijloc… Oare e așa?

Voi mergeți să vedeți Un meci dar fără O bere nu are același farmec . Voi alergați după Un salariu pentru a vă cumpăra O mașină, O casă, O vacanță sau unii chiar și O femeie .. Pare că toți alergați după ceva de natură feminină. Noi vă oferim O seara minunată, asta dacă nu o transformați voi într-Un dezastru. Voi ne chemați la Un pahar de vin dar asta ar fi imposibil fără O sticlă. Voi ne oferiți Un moment de liniște, noi venim cu O zi liniștită. Voi ne oferiți Un orgasm noi vă dăm înapoi O iubire… asta dacă nu veniți voi cu Un sfârșit…

Chiar dacă sexul e de natură masculină ,”un sex bun” , acesta nu poate fi fără O finalizare … Voi ne dați Un apel, noi venim cu O conversație, voi oferiți Un inel iar noi… noi ne pierdem într-O poveste care se poate transforma într-Un coșmar. Până și când vă nașteți vi se oferâ O viațâ urmată de Un deces!

Analizând puțin… Vă las pe voi să trageți O concluzie .

Acest articol a fost prezentat în cadrul evenimentul #Webmeetup. Lor le-a placut, ție? 🙂

Aș vrea doar să te gândești,
În clipa ce tu mă citești
Unul mai pleacă dintre noi,
Altul suspină printre foi
Și’n secunda de acum,
Unul pașește pe un drum,
Altul acum se frământă
Și vede viața ca pe o luptă,
Alții’n prezent poartă o ceartă,
Aruncă vorbele’ndată,
Odată ce au fost rostite,
Crează răni neșlefuite.
Dar tot acum sunt alții în lume,
Ce spun lucrurilor pe nume,
Sunt visătorii ce iubesc…
Afară e și el, cel ce-l doresc.

Te-aș chema la un pahar de vin…
Sau mai bine îți spun că vin?

Te-aș scoate chiar la o țigară
Și-aș prefera să fie’n gară.

Te-aș suna pentru un sărut
Dar după cred că-aș vrea mai mult…

Te-aș vrea cateva clipe
Știind c-o sa le faci multiple…

Te-aș apela în toiul nopții,
Să-mi spui de ce-mi umbli prin vise
Deși sunt roz, chiar nu sunt triste!

Te-aș informa ca eu te plac
Dar prefer să nu o fac…

Te-aș anunța cănd te privesc
Însă prefer doar să zambesc.

BUN-SÍMT s. (BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.
BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de bun-simț.)[1]

• Viziune practică/realistă asupra lucrurilor.
  Primăvara pentru mine înseamnă plimbări lungi pe jos, cafea în aer liber, căști în urechi, întins pe iarbă, mers desculț prin ea și ochelari de soare.
  Mergând am obiceiul să fiu atentă la oamenii din drumul meu, să le observ chipurile, mersul și uneori chiar limbajul corpului.
  Azi, o să mă rezum la ceea ce ne lipsește nouă, tuturor, unora mai mult, altora mai putin… cine sunt eu sa cântăresc asta?
  Bun simț, atât! E suficient, dacă reușim să-l recuperam… e tot ce ne trebuie, iată cum vad eu lucrurile:
  Nu avem bunul simț să stăm la o coadă, fie că e de 2 sau de 10 persoane, noi suntem nervoși, agitați și asta se simte în ceafa ta și a celui din fața ta!
  Ne lipsește mult din el când te uiți în jur și vezi câte gunoaie…
  Văd o lipsă mare de Vă rog, Vă multumesc, Vă pot ajuta, Vă deranjează, Îmi permiteți, Am greșit, Imi pare rau.
  Văd lipsă de bun simt de la copil la bătrân, văd cum n-au bunul simț de a se respecta reciproc…
• Nu ai 7 ani de acasă… De ce faci gălagie?… De ce stai tu pe scaun?
• Mamaie, mă lași?

Copile candva o să ajungi și tu ca mamaie, mai repede decât îți imaginezi acum… iar tu, cel înțelept, ai fost ca el… ție nu ți-a fost greu?

DE CE oameni buni nu facem acum schimb de bun simț ? Încă e loc, încă e timp.

Nu mă judeca, te rog… sunt crescută în București, îmi lipsește mult bun simț dar încerc să-l fur în fiecare zi cu mai multă rabdare și zambet pe buze.
Riști să pari nebun dar cine-i normal? 🙂

Andreea M.- Oameni cu Bun Simț sau fără.