Oameni cu bun simț sau fără…

BUN-SÍMT s. (BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.
BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de bun-simț.)[1]

• Viziune practică/realistă asupra lucrurilor.
  Primăvara pentru mine înseamnă plimbări lungi pe jos, cafea în aer liber, căști în urechi, întins pe iarbă, mers desculț prin ea și ochelari de soare.
  Mergând am obiceiul să fiu atentă la oamenii din drumul meu, să le observ chipurile, mersul și uneori chiar limbajul corpului.
  Azi, o să mă rezum la ceea ce ne lipsește nouă, tuturor, unora mai mult, altora mai putin… cine sunt eu sa cântăresc asta?
  Bun simț, atât! E suficient, dacă reușim să-l recuperam… e tot ce ne trebuie, iată cum vad eu lucrurile:
  Nu avem bunul simț să stăm la o coadă, fie că e de 2 sau de 10 persoane, noi suntem nervoși, agitați și asta se simte în ceafa ta și a celui din fața ta!
  Ne lipsește mult din el când te uiți în jur și vezi câte gunoaie…
  Văd o lipsă mare de Vă rog, Vă multumesc, Vă pot ajuta, Vă deranjează, Îmi permiteți, Am greșit, Imi pare rau.
  Văd lipsă de bun simt de la copil la bătrân, văd cum n-au bunul simț de a se respecta reciproc…
• Nu ai 7 ani de acasă… De ce faci gălagie?… De ce stai tu pe scaun?
• Mamaie, mă lași?

Copile candva o să ajungi și tu ca mamaie, mai repede decât îți imaginezi acum… iar tu, cel înțelept, ai fost ca el… ție nu ți-a fost greu?

DE CE oameni buni nu facem acum schimb de bun simț ? Încă e loc, încă e timp.

Nu mă judeca, te rog… sunt crescută în București, îmi lipsește mult bun simț dar încerc să-l fur în fiecare zi cu mai multă rabdare și zambet pe buze.
Riști să pari nebun dar cine-i normal? 🙂

Andreea M.- Oameni cu Bun Simț sau fără.