Atenție!

Acest articol poate provoca reacții adverse, se recomandă să fie citit după ce ți-ai băut cafeaua!

Aveam acest subiect de doi ani în telefon, însă nu a ajuns pană acum public, de ce? Nu știu nici eu…

Înainte de a intra în subiect, cred că aveți nevoie de puțin context.

Despre mine, din punct de vedere profesional.

Am început să muncesc de pe la 18 ani, să spunem că primul  job full-time a fost la 19 ani,  am avut ocazia să lucrez timp de un an și jumatate 6 zile din 7… Cum?

Eram studentă, mergeam la facultate și după la job, și pentru că mi-am dorit să pastrez un programul full time la job, orele pe care le petreceam la facultate, erau recuperate, astfel, ajungeam să am o singură zi pe săptămână liberă.

La momentul respectiv, nu a fost deloc greu, îmi plăcea că sunt independentă financiar, că pot să-mi fac poftele și eram conștientă că tot ce faceam la job mă va ajuta în viitoarea mea carieră.

DAAAAR… am ratat multe petreceri în facultate, am ratat multe ieșiri cu prietenii și a trebuit să fiu foarte organizată cu viața mea personală, ca să mai am una…

Da, am avut foarte multe avantaje pe plan profesional pentru că am ales să muncesc de mică, pentru că am evoluat rapid, însă sunt momente când mă gandesc că ar fi fost bine să amân puțin munca.

Am întrerupt primul job full time, în ultimul an de facultate, înainte de licență, ca să am timp sa finalizez faculatatea.

După câteva luni, m-am întors pe campul muncii… și am schimbat câteva locuri de muncă,  am întâlnit mulți oameni și m-am învârtit printre toate tipologiile.

Am lucrat într-un mediu în care am avut ocazia să interactionez cu destui copii, am avut ocazia să lucrez și cu artiști, am fost parte din echipa de organizare a unui eveniment imens dar am avut și un job într-un hipermarket unde eram responsabilă de imaginea companiei.

După cele de mai sus, au urmat 4 ani de agenție de publicitate și acum, în prezent, aproape 1 an de antreprenoriat, am deschis propria agenție.

Cam lungă introducerea, nu?

Hai sa trecem la subiect..

Ce am învățat de la colegi, de la locurile de muncă, de ce unii colegi sunt mai plăcuți și de alții fugim?

Eu zic să o luăm pe rând, să începem cu cei de care mai bine te ferești, adică înveți să eviți conflictele pentru că nu educi tu oamenii la muncă și nu te ajută cu nimic o situație tensionată, mai ales în locul în care se presupune că petreci 9-10 ore/zi.

Cum știm de cine să ne ferim?

Ca să poți să te ferești, trebuie să-i cunoști, vei vedea încă din primele interacțiuni la un job nou, care., cum, cat, pe cine și de ce preferă.

FUGI de cel care are pareri despre toată lumea, care are câțiva ani în firmă, dar tot de atâția ani vrea să părăsească firma însă nu o face, e nemulțumit mereu, consideră ca poate mai mult dar nu vrea să facă nimic în acest sens.

Stai DEPARTE de bârfe gratuite, de colegii aia care se iau de oricine, din orice, care au o problema doar pentru plouă și au o stare proastă pentru că ROMÂNIA, pentru că inflație, pentru că… pentru că o nemulțumire constantă în orice privești va aduce către tine doar lucruri negative.

AI GRIJĂ cum te raportezi la cei mai vechi din firmă, am văzut oameni care și-au pierdut locuri de muncă doar pentru că un om mai vechi, mai valoros pentru firmă, în mintea angajatorului, și-au pirdut locul pentru că au deranjat colegul nepotrivit, da… mă crezi sau nu, se întâmplă. Vechimea oferă uneori putere…

Deschide-ți singur ușa!

Cum adică? Încearcă să eviți nepotismele, nu te ajută în dezvoltarea ta, te vei întreba cândva dacă ești acolo pentru ceea ce cunoști sau pentru simplu fapt că ai cunoscut pe cine trebuie? La orice loc de muncă, dacă se află că ai ajuns pe acea poziție prin x relații, ești subiect de bârfă, oamenii te vor trata diferit.

EVITĂ disputele la telefon sau prin mesaje.

Vorbim despre conflicte ce apar la locul de muncă. Atunci când te trezești într-un conflict, încearcă să-l rezolvi personal.

Oamenii vor discuta diferit cu tine, își vor căuta mai bine cuvintele când te privesc VS în fata tastaturii sau în spatele telefonului, crede-mă, am testat.

STRANGE DUPĂ TINE

Pare banal, cele mai multe discuții pornesc de la cine e responsabil de curățenia în spațiul comun. Îți readuc aminte că petreci multe ore la birou, cu mai mulți sau mai puțini oameni, așa că respectul față de ei trebuie să existe.

Nu o să te integrezi într-un colectiv dacă lași murdar în urma ta sau daca tu ești neîngrijit.

Poate crezi că glumesc, dar printre noi, sunt mulți oameni neîngrijiți. Am avut parte și nu a fost deloc ușor, cum îi spui unui om să fie mai îngrijit? Cum îi spui unui coleg că îți este greu să împarți biroul cu el pentru că… ??

Ce aș vrea să ne învețe școala diferit?

Am cautat și o să caut să lucrez într-un mediu în care există spirit de echipă, există oameni care au încredere în propriile forțe și nu-mi pun bețe în roate doar pentru că le este teamă că poate le iau locul!

Locul tau e unde vrei tu să fie, nu ți-l ia nimeni, nu te panica.

Cumva, toți anii de scoala, ar trebui să ne învețe că în momentul în care mergi la un job, lucrurile merg ca și la scoala… unul o să fie mereu cu gura mare, lui nu-i convine nimic, unul o sa fie mereu la locul lui… dar e prea timid… cumva să ne pregatească sistemul diferit, pentru că, în școală învățăm să fim competitivi, să nu ne ajutăm, să nu împărțim, să nu greșim.. un sistem puțin egoist care formează caractere dificile de gestionat și ne trezim într-o societate de frustrați care nu știe să facă față problemelor, care nu își asumă, care așteaptă să pice din cer ceva, să se schimbe vecinul.

Ai ajuns până la sfârșit?

Ce tare! Stai liniștit nu se termină aici… revin!

Daa știu, încă ești în cautarea celor 5 motive… iarta-mă dar sunt mai profundă, te las pe tine să le cauți în interior sau să mergem și mai departe… Pe tine cine crezi că te suportă?