Tu realizezi că înregistrezi tot ce faci acum crezând ca e interesant și trebuie împărtășit, uitând deseori să trăiești clipa? Te vezi prin telefon cu două filtre super tari, cu inimioare și cu fluturi. Îți pui un bot de câine-n moacă și te holbezi ca boul 5 minute, uiți să te privești în oglindă, nu-ți mai vezi ochii, nu-ți vezi privirea, îți vezi conturul, iti vezi deja ce vrei să vadă ei în tine.

Ești gol, ești oaie, bine, nu tu… dar știm noi mulți, nu-i personal, nu tu te confrunți… tu ai ieșit din turma, nu-i despre tine. Dar știm noi mulți!
Nu, nu fi prost! Nu-i despre tine, nu-i personal dar nu uita sa-l stergi pe nu. Citeste textul puțin mai bine!
E despre noi, e despre toți… că dacă nu-i cu filtre oricum înregistrăm și vrem să facem din tot o amintire, da… mulți pentru că este captivant și vrei să le pastrezi mai bine, să le revezi cândva, în timp.
Dar sincer de ce atât de mult trecut?

Eu traiesc acum ca mâine să mă gândesc la ieri? Eu sunt acum, tu ești aici… avem nevoie de mai mult?

Da și eu o fac, surprind momente din ce în ce mai mult din ce trăiesc dar o fac asumat, știu când și ce-i prea mult.
Cu toate astea încerc să traiesc, să fiu prezentă, nu doar aici… în tot ce sunt.
Ma bucur că suntem proști, dar proști când știm că suntem proști… măcar atat, om pe pământ.